Friday, October 30, 2009

O pagină de umor mai puţin cunoscută din literatura română

Este vorba aici despre un dialog între locotenentul Ragaiac, personajul principal al romanului "Rusoaica", de Gib I. Mihăescu, cu un fugar. Ragaiac comanda un corp de grăniceri la frontiera cu Rusia, pe Nistru, între cele două războaie mondiale. Dinspre ţara vecină veneau grupuri de fugari care încercau să scape de urgia bolşevică, dar cei prinşi de autorităţile române erau trimişi înapoi dacă nu puteau dovedi că au origine română şi, eventual, rude în ţară.

-Tu zici că ştii molodveneşte, dar nu eşti moldovean. Eşti ovrei?
-H... h?...
-Eşti jidan? trebuii să nă corectez, pentru că în Basarabia cuvântul „evreu” pare, dacă nu necunoscut, în orice caz foarte curios fiilor lui Israel, de condiţie joasă.
-Niet.
-Ştii moldoveneşte ori nu ştii? îmi înăsprii vocea agasat.
-D-apăi că grăiesc.
-Cum te cheamă?
-Ilia.
-Ei, şi-atât?
-Atât... Pentru un suflet al lui Dumnezeu un nume e de-ajuns... Că şi şei de au mai multe tot un noroc au pe lume; douăzeci de-o avea şi tot le-o schimba să se ascundă, foamea şi moartea tot îi nimereşte...
-Ce spui, mă?... Faci pe cugetătorul, ai? Eşti rus atunci?
-Suflet al lui Dumnezeu.
-Lasă pe Dumnezeu, răspunde ce te întreb: eşti rus?
-Oi fi şi rus...
-Cum oi fi, bă? eşti sau nu eşti, răspunde repede că n-am timp de ghicitorile tale.
-Eu pân aste locuri m-am născut...
-Aici sau dincolo?
-Pe aici, pe dincolo...
-Zi, te-ai născut pe rând...
-Ăl întunecat o mai şti cum m-am născut, lumina-voastră... da’ eu nu-mi mai aduc aminte, că pe vremea aia eram şi mai prost ca acum.
-Văd că vorbeşti limpede, ca moldovenii adevăraţi, de ce n-ai ieşit din capul locului, când am întrebat cine-i moldovean? Ori nu-ţi place să-ţi spună că ai cap de bou...
-D-apoi cum nu mi-o place, că şi boul e mai frumos la cap ca mine... Nu vă supăraţi, luminăţia-voastră, oi fi şi moldovean.
-Cum oi fi, măi? eşti sau nu eşti? Ce-a fost tată-tău...
-Om o fi fost şi el, că văd că n-am ieşit nici mânz... nici viţel... şi tare rău îmi pare de-asta... Că mai cu bucurie şi mai omeneşte s-ar fi uitat oamenii la mine. Da eu la faţă nu l-am văzut ca să-i grăiesc şi lui aşa o bucurie...
-Da maică-ta nu l-a văzut?...
-Dacă s-or fi desfătat noaptea prin iarbă, cum era să-l vadă şi ea iracan? Că la drum lung, pe câmpie, omul unde vede om se opreşte să nopteze şi uneori se nimereşte să fie laolaltă şi-o fumeie or două... Iar după hodină, o porneşte iar din viul nopţei, care încotro îl trage soarta lui.
-Dar maică-ta ce era?
-Era şi ea bună femeie... că atât cât am fost împreună nu m-a lăsat din sudălmi şi bătaie. Da se cheamă că nu m-a aruncat pe drum.
-Bine, bine, dar ea ce era? moldoveancă, rusoaică...
-Poate-o fi fost de amândouă felurile, că dacă era cu ruşii, grăia ruseşte, da cu moldovenii, moldoveneşte...
-Da cu tine cum grăia?
-Când mai aşa, când mai aşa... cum nimerea şi ea.
-Da voi în ce sat staţi, rusesc sau...
-Pe unde ne-apuca iarna, că vara toată nu stam locului... pân-într-o zi... eram flăcăoaş pe-atunci şi ne-o prins într-un târg şi ne-o închis, da nu laolaltă... D-atunci n-am mai ştiut unul de şelălalt...
-Şi pân-atunci n-ai avut şi tu curiozitatea, cum să spun, nu te-o îndemnat şi pe tine sufletul s-o întrebi: „Da tu ce eşti, mamă, moldovancă, ruscă?”
-Iaca, să mă iertaţi, înălţimea-voastră, numai aiasta nu mi-a dat în gândul ista prost al meu s-o întreb...
-Auzi, Gârneaţă, ce glăsuieşte ăsta... L-ai căutat bine prin buzunare?
La răspunsul acestuia că i-a dat o atenţie specială, mă adresai iarăşi individului fără naţie:
-Vezi, mă ciolovec, dacă apucai să-ţi spună maică-ta că eşti moldovean, rămâneai aici. Dar aşa, o s-o iei la drum îndărăt ca şi ăştia, care ne înţeleg ca pe păsări.
-Să trăiţi ani mulţi şi fericiţi, luminăţia-voastră. Aşa să faceţi cum grăieşte înţelepciunea măriilor-voastre. Şi eu tot mulţumit oi rămâne, că şi acolo ca şi aicea e tot pământul lui Dumnezeu.
-Eu am auzit că pe-acolo nu mai e pământul lui Dumnezeu...
-D-apăi ş-ăi de zic aşa, mărite Doamne, tot ai lui Dumnezeu sunt şi ei, şi tot lui o să-i răspundă la dreapta judecată.

17 comments:

Anonymous said...

the best tenor:
Offf, fara provocari la dispute, care mai de care, no blog-rating, dupa cum vezi. Eiii, oameni, oameni, oameni, ce diferiti si cat de interesanti pot fi, uneori! Dar, revenind " a nous muttons", Umorul-salveaza natia, dupa cum bine stii. Evident , psihologic vorbind, dupa cercetarile mele, modul de rezistenta psihologica si defulare a tensiunilor si frustrarilor, acumulate, in general, de-a lungul tuturor vicisitudinilor a fost abordarea " haz de necaz". In general, asta ne-a salvat de la stergerea si selectia naturala sau artificiala din existenta si paginile istoriei universale.O " gaselnita" extraordinara. Scriere buna, in continuare!

Anonymous said...

@the best tenor
...paul nu crede in psihologie, incearca altceva :))

Fratello Metallo

Paul Slayer Grigoriu said...

Am mai spus odata asta, nu cred in absolutizarea ei, altfel socotesc ca, pana la un punct, este desigur utila.

Anonymous said...

the best tenor:
Frattelo, cu tot respectul, esti un spirit tare. Simt asta. Fii conectat, tot timpul, inlauntrul si in exteriorul tau. Vremea schimbarilor a venit. Concentreaza-te, in general, pe fler si intuitie, iar in particular pe informatie. Cam atat, deocamdata. Succes!

Anonymous said...

@the best tenor
sunt pe faza.NU MA DUC LA ALEGERI!! Mai vrei alta dovada?

Fratello Metallo

corpu negru said...

Rusoaica,un roman din pacate nebagat in seama....Gib Mihaescu chiar a reusit sa creeze o atmosfera ciudata si de vis in acel roman...

Paul Slayer Grigoriu said...

Asa e, scriitura si atmosfera pe care o descrie sunt ceva cu totul aparte in literatura noastra. De aceea la inceput romanul pare un pic greu de digerat - nu din pricina complexitatii ideilor, ci a cadrului - dar odata intrat in miezul lui deslusesti valoarea unui scriitor prea putin cunoscut.

Lavinia said...

Hey Paul!

Am citit de curand romanul, descoperindu-l in biblioteca parintilor la scurt timp dupa publicarea postului tau, si mi-a placut mai mult decat ma asteptam. Mi-a trezit totodata admiratia (mai ales ca sunt ieftine cartile:) ) pentru colectia Jurnalului National (despre care nu stiam mare lucru) si dorinta de a citi/reciti autori romani.

Daca ai cumva chiar editia din Biblioteca pentru toti tiparita in 2009 cu prefata lui Nicolae Manolescu as vrea sa te intreb ce parere ai despre aceasta (despre prefata adica:) ). Pe mine m-a uimit putin, parea ca autorul ei a citit romanul la un moment dat, mai demult, iar acum nu si-l aminteste prea bine; face afirmatii de tipul 'amanta contrabandistului' referindu-se la Niculina care ii este de fapt sotie. Chiar asta n-ar fi asa de surprinzator, dar Manolescu spune despre exprimarea locotenentului ca este 'cazona, vulgara, plina de erori' si 'inculta'. Tie/altcuiva ti/i-a lasat aceeasi impresie?

In fine, inchei aceasta semi-diversiune. Referitor la pasajul citat de tine, m-a si amuzat, amintindu-mi de soldatul Svejk, m-a si mahnit. In afara de asta mi-a atras atentia ca mai am de citit cate ceva. :)

Paul Slayer Grigoriu said...

@Lavinia: Si mie imi place foarte mult colectia asta a Jurnalului National. In ceea ce priveste prefata lui Nicolae Manolescu, ea surprinde cateva trasaturi esentiale ale romanului, altfel insa intr-adevar nu e foarte riguroasa. Nu, Ragaiac nu se exprima vulgar, cazon. Poate uneori semidoct, ceea ce contrasteaza, intr-adevar, cu anumite reflectii mai profunde care poate depasesc capacitatea personajului. Dar nu e o trasatura care sa-mi fi sarit in ochi.

alexander said...

@paul, lavinia: tineti aproape si infruptati-va si din Cronica de familie :)

E foarte bine ca v-a "prins" noua Biblioteca pentru toti :D

GENERALUL FRANCO a.k.a. LAZLO said...

RASFOIREA CARTILOR AR TREBUI INTERZISA. CU CAT CITESTI MAI MULT, CU ATAT DEVII MAI CRETIN. CINE PUNE PRET PE CARTE , NU ARE NICI PARTE DE DISTRACTIE NICI DE FEMEI. AR TREBUI ARSE TOATE CARTILE IN FATA PRIMARIEI, ASA CUM PROCEDAU NAZI. BRAVO LOR, CINSTE LOR PT. ACEST LUCRU. CARTILE TREBUIESC DISTRUSE SI EVENTUAL, O PARTE DIN ELE , DUPA O CENZURARE ATENTA, PUBLICATE GRATIS PE INTERNET, FARA DREPTURI COPYRIGHT.


ARDETI CARTILE, NU LE CITITI, SI VETI FI MAI FERICITI SI MAI SANATOSI. IN NICI UN CAZ NU VA VETI SINUCIDE, PERECUM CELEBRA ACTRITA CAPPUCINE IN ANII 80'.

nae honcea said...

si unde e dreptul la sinucidere generale ? chiar sa nu ai nici un drept pe lumea asta imputita? ar trebui consfintit de constitutie dreptul atat la fericire cat si la sinucidere, precum si obligativitatea bisericii de a organiza slujbe siucizilor. fara discriminare. asta e adevarata democratie.

GENERALUL FRANCO said...
This comment has been removed by a blog administrator.
Paul Slayer Grigoriu said...

Dupa cum am mai spus, voi sterge comentariile ce contin insulte. Altfel, in general le-am lasat si pe cele cu care nu pot fi de acord sub nici o forma, ca cele semnate "Generalul Franco" si Nae Honcea. Exista carti bune si carti vatamatoare si exista alegerea noastra, pe care sa le citim si pe care nu. E libertatea omului, pe care Dumnezeu o respecta pana la capat, de vreme ce nici macar nu ne forteaza sa-L acceptam daca nu vrem noi insine acest lucru. Dar Biserica se conduce dupa invatatura lui Hristos, astfel incat nicio constitutie nu-i poate impune sa faca lucruri contrare acesteia. De crezi in Hristos, nu te sinucizi, iar de nu crezi, la ce mai vrei slujba sau "asistenta religioasa" cum spune domnul Honcea? La acestea adaug si ca Biserica si sfintii se roaga, in anumite vremuri, pentru toti, dar nu pentru toti la fel.

Anonymous said...

Lasa-te mai Paul de atita "duhovnicitate" ca ai aratat ca nu fapt o intelegi cum vrei tu, dupa cum iti convine. Bineinteles, pui asta pe seama faptului ca esti "documentat" si ceilalti niste ignoranti.
Dar lasa-te te rog de atita pastorie cind tu de fapt n-ai nici-o treaba cu semenii tai, sau ma rog, nu "la fel cu toti". In ce document scrie asta Domnul Grigoriu ?

GENERALUL FRANCO said...
This comment has been removed by a blog administrator.
Paul Slayer Grigoriu said...

Draga anonim sau anonima,
Nu ma socotesc duhovnicesc si de pastorit nu pastoresc, slava Domnului, pe nimeni. Dar subiectele mi le aleg dupa cum cred de cuviinta, iar daca nu-ti place abordarea mea esti liber sa te exprimi sau sa n-o mai citesti. Numai nu-mi spune ce pozitie am sau nu am voie sa adopt. Esti liber sa te comporti, sa gandesti si sa scrii cum crezi, dar nu hotari pentru mine. Si incearca sa fii la subiect, subiectul acestei postari fiind, reamintesc, o pagina de umor dintr-un roman al lui Gib I. Mihaescu.